Pentru ca am vazut un lucru, de altfel obisnuit in peisajul oraselor noastre: ma intorceam in seara asta acasa intr-un autobuz. Si pe geam, am vazut un copil (14-15 ani) care arunca cu pietre in doi comunitari. Cateii nu erau agresivi. Doar latrau. Dar nu se apropiau. Baiatul in schimb se invartea dupa pietre si imediat ce punea mana pe una o arunca in catei.
Cand arunca cineva cu pietre in tine ce faci? Tu ca om? Te enervezi, nu? Incerci sa ripostezi, nu? Ei, asta cred ca au facut si cateii intr-un final. Nu aveam cum sa cobor din autobuz (in RATB nu au semnal de alarma…), asa ca nu am putut sa fac nimic.
Dar am vrut sa scriu despe asta. Mi s-a parut un exemplu foarte bun, pentru ca este foarte simplu si extrem de des.
De aceea avem nevoie de educatie. La toate nivelele.
Ca sa nu mai aruncam cu pietre.
Si, poate asa vom devenim putin mai buni. Si cu noi si cu ceilalti. Si in schimb, sunt sigura, vom primi bunatate. Mi se pare mare lucru. Sa primesti bunatate. In toate formele ei.
Pentru ca vazand violenta in jur, copiii ajung sa se poarte asa cum ai povestit tu. Pentru ca unii oameni sunt neglijenti si uita chiar ca animalele mananca si beau apa. Pentru ca exista si inconstienti care se satura dupa zece ani de un animal si il lasa in strada, gandindu-se ca altuia i se va face mila…
Dar eu sunt convinsa ca lucrurile astea pot fi schimbate si ca oamenii pot invata.